in Le Monde diplomatique

Nu e o carte cu cheie – incercarea de a gasi asemanari cu regimul totalitar din Romania complica inutil lectura. Dictatura din acest roman e opera imaginatiei autorului, iar Statiunea nu exista decit pe o harta a lumii desenata de dl Ecovoiu insusi si pare rezultatul incercarii sale de a construi un altfel de regim totalitar decit cele pantentate politic in Europa de Est si nu numai. Dictatura pe care ne-o propune dl Ecovoiu e a unor persoane cultivate, intelectuali fini, care stiu sa argumenteze aparent rezonabil de ce trebuie pastrata sau cistigata puterea prin forta. In romanul sau vorbesc si se confrunta Magistratul, Actorul, Filozoful si, nu in ultimul rind, Romancierul, intr-o impletire de voci care povestesc pe rind si nuantat despre ceea ce se intimpla in Statiunea dominata de Magistrat si, mai ales de garzile sale de corp, al caror sef va prelua puterea dupa revolta devastatoare impotriva dictaturii. Romanul are simplitatea utopiilor negative si, daca ar fi sa-i cautam precursori dlui Ecovoiu, n-ar avea rost sa ne oprim la Orwell, cu 1984 sau Huxley, cel din Minunata lume noua, ci ar trebui sa ne intoarcem, in spirit, la Candide al lui Voltaire, iar, in stil, la prozatorii sud-americani ai deceniului al saselea din secolul trecut, cu un discret lifting postmodernist.