in Romania libera

Saramago scrie despre cum nu se mai moare, intr-o tara catolica, incepind cu 1 ianuarie. Sa fie vorba despre o «greva a mortii», se chestioneaza reporterii de televiziune si clarvazatorii? In frenezia ei populara umanitatea a ajuns, oare la dezideratul nemuririi? Ce sa fie la mijloc: hazard, alterare cosmica accidentala, coincidenta? Partea ultima a romanului trebuia, desigur, sa surprinda: altfel ar fi dat gres autorul insusi, tocmai din pricina fanteziei sale debordante si luxuriante. Asa ca preastimatul cititor asista cum insasi moartea scrie epistole vestitoare ale decesului destinatarilor: dar este o moarte obosita, sastisita.