in Luceafarul

In Eseu despre orbire, cartea cea mai celebra a lui Saramago, ramine de neuitat scriitorul care continua sa scrie desi nimeni nu-l va mai citi, caci toti au orbit, sau scena bisericii unde ochii sfintilor sint legati, sau episodul telefonului nefolosit, sau al atacului pe timp de noapte. In mare insa, parabola tarii care orbeste si devine neguvernabila, cu locuitori tot mai primitivi, lacomi si agresivi, parabola lumii contemporane unde totul se sfarima si se instraineaza, nemaivazind valorile umanitatii si civilizatiei, parabola intarita de lipsa numelor personajelor (daca sintem orbi, ce mai conteaza numele?) s-ar fi potrivit mai degraba unei nuvele decit unui roman.