in Cotidianul

Cu mijloacele rezonabilului si fara patetisme a fost conceputa, bunaoara, cartea recent aparuta la Polirom si lansata saptamina trecuta, Pitesti – cronica unei sinucideri asistate, considerata cea mai complexa si mai profesionista lucrare despre reeducarea din anii ’49-’51. Dupa standardele «exclusiviste» ale «scribilor» din «Antologia rusinii», aceasta nu ar fi putut sa fie scrisa niciodata, din simplul motiv ca autorul ei, Alin Muresan, este un cercetator mult prea tinar. De acelasi pacat sufera si cei citiva colegi ai sai de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, care au reusit sa faca in doi ani pentru recuperarea istoriei recente mai mult decit facusera in cincisprezece institutele de istorie cu cadre vechi si care vorbesc, probabil, pre limba unui bard precum Paunescu sau pe cea a unui rasfatat al vremii precum Madalin Voicu. Tagma lor nu trebuie insa sa se teama atit de jurnalistii de azi. Ci mai degraba de propria posteritate.