in Timpul

Da, pina la urma, e un roman de dragoste cel mai recent roman al meu. El nu adera la tendinta alunecarii in pornografie macar din doua motive: eu nu gust pornografia si, apoi, personajul meu principal, Pavel Adam, e mai degraba un pudic, gratie structurii lui si gratie unei educatii mai conservatoare, taranesti – din partea bunicilor, semitaranesti – din partea parintilor, prima generatie de oraseni. Daca il concepeam ca pe un desucheat, il puneam sa faca si lucruri desucheate, ca asa e in viata, nu? Dar el nu e un desucheat. E, dimpotriva, un personaj care unora din cei ce spun ca tinerii de azi sint foarte dezinhibati sexual le va parea poate mai mult sau mai putin anacronic din cauza pudorii lui. Insa, parca am mai zis-o si in alta parte, eu nu cred in clisee, deci nu cred nici in eticheta ca junii de azi ar fi foarte libertini. Exista, clar, o mai mare libertate sexuala la ultimele generatii decit la altele, insa nu toti o exploateaza la maxim, asa cum nu toti exploateaza la maxim libertatea in general...