Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Daniel CRISTEA-ENACHE
- Dosar de presă
- 0 likes
- 286 views
Noul set de texte ni-l arata pe Eminescu trecind, ca toti indragostitii lumii, prin registrul senzatiilor si suferintelor amoroase: de la voluptate la durere, de la vibratia ce se comunica imediat sufletului-pereche si pina la tonul epistolar alb, de o rece politete, forma superioara a deznadejdii. Este mai intii desfasurat un adevarat arsenal de diminutive si alte <> onomastice. Eminescu devine Miguel Eminescu de Ipotesti, Emin, Miguel, dar si Bebe, Titi, Tropotel; in timp ce Veronica Micle primeste o jerba de apelative gratioase: Verena, Vroni, Veronicuta, Cuta, Pototoni... Ce diferenta fata de amarul si disperarea din alte epistole! Pesimismul care inunda multe pagini iese din ce simte si mai ales din ce nu mai simte Eminescu. Aproape ca se contureaza cuplul din Luceafarul, cuplul imposibil, cu legaturile rupte intre o femeie vitala, care vrea sa iubeasca si sa se bucure de senzatiile ei, si un Hyperion nemuritor si rece, strabatind spatiile pentru a verifica adevarul amar al singuratatii si singularitatii lui. Totusi este trist in lume.