in Ziua

Nimeni nu stie cum ar fi aratat aceasta carte daca Sorin Stoica ar mai fi trait; in mod sigur, insa, ea il reprezinta, in acest registru imperfect, de la prima pina la ultima pagina. Literatura lui Sorin Stoica e, de fapt, un fel de polata: «Polata contine obiecte trecute cu o functionalitate incerta. (...) Polata contine lucruri care nu se fura, adica nu s-ar injosi nimeni sa le subtilizeze, pentru ca ele nu au decit prestigiul familiei posesoare. In momentul in care le-ai fura, te-ai contamina cu istoria unui clan», scrie el intr-un text despre polatei. Sorin Stoica e un moralist nostalgic dupa bunul mers si bunul-simt al lumii, nostalgic dupa o limba comuna (titlul unui pseudo-roman al sau) pentru lectura unei lumi careia incepem sa-i uitam alfabetul. Sorin Stoica e, nu era.