in Suplimentul de cultura

Cititorul, pe care scriitorul de la ziar si-l cunoaste poate mai bine decit ceilalti scriitori, se recunoaste si se simte reprezentat in aceste texte scurte si ironice. Exista chiar un anumit contract, o promisiune care trebuie respectata in fiecare zi, intre «scriitorul de la pagina 3» si cititorii sai. Scriitorul cu o rubrica permanenta la ziar ajunge poate mai repede la cititorii sai, el are certitudinea si constiinta faptului ca este citit in fiecare zi. «As vrea sa pot asculta gindurile oamenilor», spune scriitorul intr-una din povestirile sale de dimineata, cu titlul «Saracu’, e ala care scrie!». «Deocamdata, pot sa ascult doar gindurile mele. E ca si cum as avea doua minti, una care emite si alta care analizeaza si decide daca ideile ce-o bintuie pe cealalta sint destepte sau cenusii, lipsite de un inteles major. Una seamana, iar alta culege.» Mereu de veghe la granita dintre drama si anecdota, Tudor Octavian este un «romantic ironic», asa cum il numeste Nicolae Manolescu. Povestirile sale sint pline de indivizi obisnuiti, chiar mediocri, pe care autorul ii transpune intr-o adevarata comedie umana, imbibata de sarcasm, de grotesc, de cinism si uneori de absurd. Intocmai precum in scrierile caragialiene, in scurtele povestiri ale lui Tudor Octavian intilnim si latura tragica a comediei.