in Suplimentul de cultura

Caracteristica mi se pare si miza lui pe povestire, pe structura bine desenata a acesteia, cu o logica narativa strinsa si finaluri adesea surprinzatoare. Dan Lungu are ceva de scenarist american, un pragmatism epic care il ajuta sa scrie nu numai pentru diverse categorii de cititori, dar si pentru buna rezolutie a textului in sine. Pe cind volumele altor autori din generatia lui sint dezlinate, incoerente, prost sau deloc construite, cartile lui Dan Lungu au o arhitectura usor – poate prea usor – vizibila. Scriitorul pare sa aiba un temperament artistic diurn, o predilectie pentru claritate, limpiditate, coeziune. Granitele dintre lumea realului fictional si cea a oniricului ori fantasticului nocturn sint la el ferm trasate. Lectura e de aceea cursiva, cititorul nu prea are ezitari, fiindca proza pe care o citeste nu prea are ambiguitati. In orice caz, nu unele structurale.