in Cotidianul

Stabilind din capul locului ca virtualul nu se opune nici realului, nici umanului, autoarea trece in revista cele mai importante momente ale ontologiei, asa cum se prezinta ea la ora actuala, cind milioane de oameni isi muta, mai mult sau mai putin, viata in spatiul virtual. Cyborgul, adica «interfata intre organic si cibernetic», avatarul, adica «limita intilnirii dintre uman si reprezentational», si entitatea transgenica, «conlucrarea intre biologic si tehnologic», sint personajele principale ale acestui studiu dedicat modului in care corpul uman se modifica odata cu tehnologizarea accelerata. Autoarea urmareste, pe de-o parte, ceea ce Jean Baudrillard si Paul Virilio descriau cu multi ani in urma drept «tehnoapocalipsa», adica o dizolvare a ceea ce inseamna uman in fata a ceea ce aduce masina, iar pe de alta parte, teoriile cyberfeminismului, miscare care la noi este deocamdata un simplu exotism printre multe altele. Ce incearca Lucia Simona Dinescu in studiul ei nu este sa dea verdicte: nu adopta nici discursul panicard al scolii franceze, nici relativismul si nici nu trece cu vederea inconsecventele feministelor. Ci incearca sa puna la indemina cititorului un aparat bine documentat cu ajutorul caruia acesta sa poata intelege mai bine care sint radacinile acestui fenomen si ce anume s-a schimbat la nivelul destul de des ignorat in acest domeniu, cel al corporalitatii, odata cu patrunderea tehnologiilor savante din cartile de cyberpunk in viata cotidiana.