Catalin Dorian Florescu este un autor atasant, un om cu suflet, nu este tipul de prozator care combina din cap, care isi face artificial textele, e un om care a suferit mult... Este un blazat, are pe undeva un sentiment de ratare, nu vorbim despre ratarea profesionala, pentru ca este un om de succes, dar are o ratare afectiva. Pe toate paginile lui pluteste umbra esecului sufletesc, a esecului sentimental. Personajul lui, si din acest roman, si din cartile anterioare, are, evident, o doza autobiografica marcata. Toate aventurile umilitoare, ingrozitoare de la un punct incolo, cu tot felul de stampile dure, sufletesti, au ramas in persoana lui. Avem o carte de esec sentimantal, asa cum, zic eu, de la Insinguratul lui Eugen Ionescu n-am mai avut in proza noastra.