in Suplimentul de cultura

Philippe Claudel a debutat la 37 de ani, lucru rar in literatura franceza contemporana, si activeaza deopotriva in mediul universitar. Relatia sa cu literatura e una foarte clara: «Nu sint interesat sa-mi povestesc viata pentru ca nu e interesanta. Pe mine ma intereseaza sa spun povesti, sa le imaginez, oamenii au nevoie de povesti». Aceasta optiune antibiografica se mentine constant in romanele sale. Alaturi de «munca de stil, de scriitura»: «romancierul e un artizan, spune Claudel, de aceea incerc sa lucrez atent imaginile, comparatiile, sa gasesc echilibrul intre o limba simpla, poetica si una care sondeaza adincimile». Accentul pica pe tragic: romanele construiesc tragismul unei perioade, dar nu sint triste. Doar asa se poate examina conditia umana, pentru ca romanul este «un microscop, o lupa asupra individului si societatii», sustine Claudel. Fara indoiala, Philippe Claudel e un autor atipic in spatiul francez. Interesat de evenimentele istoriei contemporane, cum ar fi razboiul din fosta Iugoslavie, el se declara autorul unor romane europene, care descopera o memorie a spatiului si faptelor europene. Mergind pe o teorie kunderiana a romanului, Claudel nu uita ca aceste constructii sint deopotriva acte de cunoastere si divertisment.