in Cotidianul

McEwan nu putea nici sa conceapa si nici sa finalizeze acest roman uitind sa faca ce stie mai bine sa faca: analiza psihologica. In Pe plaja Chesil isi pune talentul de disectie, de fin observator si de acumulator de nuante sa joace la triplu. O data, din perspectiva naratorului, ironic si caustic in modul in care inregistreaza anumite amanunte fara nici un fel de perdea. Iata-l, de pilda, descriind efectele masturbarii in conjunctie cu apetenta pentru studiu: «Cit de extraordinar era acest simplu fapt: o lingura plina de produs obtinut manual din propriul corp reusea sa-i usureze instantaneu mintea de povara, ca sa se poata apoi concentra, cu forte noi, asupra hotaririi de care daduse dovada Nelson in batalia din Golful Aboukir». Fireste, o unica perspectiva, fie ea si omniscienta, nu-i pe masura ventrilochismului lui Ian McEwan, care prefera sa exerseze si punctul de vedere al sexului slab, si pe acela al sexului tare. Perspectiva lui Florence ii ofera posibilitatea de a descrie frigiditatea din punctul de sorginte, in momentul in care evoca una dintre primele secvente ale intimitatii celor doi: «Si-a tinut mina acolo cit de mult a putut, pina cind a simtit ca ceva se agita si apoi se intareste sub flanelul cenusiu al pantalonilor lui. Parca daduse peste o creatura vie, alta decit Edward al ei – si se retrasese cu scirba».