E o carte fascinanta ca un cintec criminal de leagan. Casa de creatie se dovedeste, nici nu se putea altfel, destul de bintuita. Nu de fantome, ci de traumele scriitorilor-prizonieri. Fiecare, cu istoria lui de groaza, cu inelul cu diamant din cenusa sotului, cu ticul, boala, nevoile si spaimele lui. Reporteri care ar ucide, la propriu, pentru o stire buna, femei care se mutileaza pentru a avea succes, bogati care se abrutizeaza din plictis, cupluri care se filmeaza pentru a se imbogati, maseuze care maseaza criminal, veterani din Golf imbracati in clovni, politisti care sterpelesc heroina din dulapul cu probe. Si altii, si altii. O galerie de monstri, veti spune. Da, felul neasteptat cum sint povestiti monstrii astia face toti banii. Felul cum sint intorsi pe dos, ca niste papusi stricat-complicate, aproape te miri ca din ei curge cuvintul singe, nu rumegus. Felul cum isi pierd corpurile pe drum, bucata cu bucata, convinsi ca asa trebuie sa fie, daca vor sa aiba succes. Convinsi ca singura solidaritate posibila e sa se devoreze unul pe altul. Maninca-ti aproapele! suna porunca. Si apoi taie-ti degetele ca sa-ti scrii opera.