in Cultura

Revenind la mesajul si structura acestui jurnal suedez: este limpede ca el a fost scris pentru a fi publicat. A fost scris, altfel spus, cu gindul la destinatarul public. De aceea intimismul lui este programat, menit sa transmita un anumit mesaj cititorului. De aici, vine, cred, caracterul exagerat livresc al discursului diaristic. Si abuzul, semnalat, de vise in pagina. Vise literare, vise magice, vise profetice, vise in serie, prea multe si totdeauna simbolice si prestigioase pentru a putea sugera ceva profund despre dramele reale ale fiintei. Impresia generata este ca diarista traieste cu gindul prea mult la literatura. Chiar si atunci cind isi scrie viata, adica se confeseaza. Asa se explica abundenta cliseelor si a analogiilor ilustre in discursul sau, in fine, putinatatea amanuntelor existentiale cotidiene, acelea care dau, in fond, substanta, densitate, profunzime unui jurnal intim.