in Romania libera

Decojind ceapa a devenit, inca dinainte de aparitie, cea mai controversata carte a lui Grass. Din fericire, si una dintre cele mai bune. Confesiunea alterneaza persoana intii cu persoana a treia intr-un joc subtil de-a (auto)denuntarea, asumarea si distantarea, iar metafora autobiografiei ca o decojire a cepei – pertinent si expresiv, fara indoiala, memorabil: multiplele straturi care, in egala masura, ascund si dezvaluie, efectul lacrimogen al decojirii si al apropierii treptate de bulbul interior, in fine, jocul alternativ al fictiunii si al realitatii care dau gust una alteia si se ambiguizeaza reciproc.