in Suplimentul de cultura

Este greu si usor, in acelasi timp. Dupa cum vedeti, nu pot da raspunsuri simple. Situatia lui Ion nu mi-a fost niciodata cu totul straina. El era orb, iar eu am o boala musculara. Si eu ma gasesc in propria vale si stiu ce inseamna sa fii altfel. Cum si pentru Ion, literatura citita a fost esentiala ca sa traiasca in demnitate cu deficitul sau, si pentru mine scrisul a fost des un colac de salvare. Amindoi am facut dintr-o lipsa o forta. Dar este si greu, caci pentru mine vazul este esential, iar ca scriitor si psiholog sint un pasionat observator al vietii. Exista si altceva care ma desparte de Ion si mai mult: el avea oricum «un acasa», o siguranta - Moneasa, Borsa, apartamentul plin de carti, limba materna, religia. Avea o identitate precisa, de neclintit. Eu insa sint un calator intre lumi, un drumet cu putine certitudini. Din pozitia mea, valea lui Ion ar fi o camasa de forta. Si totusi: cit de multa nevoie avem inca de valori, viziuni, intr-o lume devenita haotica. O lume a singuratatii generalizate.