pe www.hotnews.ro

Ceea ce-i reuseste, de minune, lui Razvan Radulescu este recompunerea gustului, a aromelor, intr-un cuvint, a senzatiei copilariei. Lipsa tragicului, perspectiva quasi-inexistenta a mortii (dupa cum am spus, doar spectacol, bulion si cascadorie) pot fi ingrediente ale cocktailului care trezeste aceasta senzatie. Copilul in pijamale, care e trimis, fara voia sa, la culcare si care se strecoara, apoi, afara din asternut, pentru a porni in expeditii emotionante este, desigur, parte a aromei principale. Cofetaria Lamiita si cofetareasa Geta, eclerele si amandinele au, iarasi, o savoare aparte pentru generatiile care au prins cofetariile «de dinainte». Insa, si fara Lamiita, Bucuresti si piata Kogalniceanu – cu alte cuvinte, fara elementele circumstantiale datorate, sa spunem, backgroundului biografic al autorului –, gustul e acelasi, si senzatia se activeaza, pe tot cuprinsul cartii.