in Dilemateca

Jurnalul lui Carol I este, de fapt, un memento al fiecarei zile de domnie. Sint notate doar evenimentele brute: starea vremii, zilnic; intrevederea cu un ministru, dar niciodata continutul convorbirii; rare sint judecatile de valoare: calitatea performantei unui cintaret sau a unui discurs politic; niciodata uitate – o adevarata pasiune! – sint partidele de biliard (toti politicienii ar trebui sa stapineasca acest joc, al loviturilor indirecte). Intrebarea pe care mi-am pus-o este daca din insemnarile punctuale, obiective razbat reactiile celui care ia notele, psihologia lui. Pentru cititorul pasionat de notatii zilnice, de agende, de efemeride, lectura atenta a textului nu este suficienta. Se simte indemnat sa practice o lectura de alt gen. Una care cere o anumita practica psihologica. Rasplata este pe masura efortului. Sub notele reci, apare subtextul, scris cu cerneala simpatica. Ceea ce nu poate fi spus apare deodata vizibil. Indicibilul devine subiect de drama. Beneficiile unei asemenea lecturi sint mari, materia arida a agendelor se coloreaza, reaprinde momente pe care le-am fi crezut moarte.