in Luceafarul

Asadar, ce inseamna o «gramatica a ortodoxiei»? Constituie ea un set de concepte si de definitii, distincte in cimpul limbajelor celorlalte «stiinte» sau a celorlaltor confesiuni? Raspunsul lui Mihail Neamtu e unul nuantat, mergind pe dialog si pe participare, in defavoarea unei fixari istorico-dogmatice a discursului teologic ortodox. E vorba, cu alte cuvinte, despre o hermeneutica mobila care cauta sa deschida ortodoxia catre problematica modernitatii fara a iesi din orizontul patristic si scripturistic al Traditiei. Acest orizont poate asigura chiar o iesire din paradigma dualista kantiana care interzice discursul despre domeniul noumenal si limiteaza cunoasterea la granitele empiricului imediat. Si lucrul acesta s-a si intimplat, daca tinem cont ca tipul de reflectie care a relegat teologia de filozofie s-a nascut in contemporaneitate sub zodia hermeneuticii si a fenomenologiei. E necesara doar o deschidere a umanioarelor unele spre celelalte, un efort suplimentar de problematizare curajoasa, care lipseste, deocamdata, in mare parte, si aparatorilor paseisti si rigurosi ai ortodoxiei, dar si postmodernilor diseminanti. Nici dogmatizare rigida si a-culturala, nici filosofare a-metafizica si abstracta.