in Observator cultural

De o tehnicitate uneori arida, care il face accesibil, pe anumite portiuni, doar specialistilor, studiul are o bogatie problematica si o densitate deconcertanta, dizlocind multe prejudecati referitoare la functionarea reala a respectivelor sisteme. «Institutii totale», dar si bastarde», intermediare, «contrauniversitati» ale proletariatului create de puterea populara pentru a disloca universitatile «elitiste» si pentru a-si recruta cadrele politice active, scolile de partid se delegitimeaza treptat prin «academizarea» lor poststalinista si prin reconvertirea «cenzorilor» in «experti», respectivele institutii ajungind sa serveasca drept pepiniere pentru o parte din elitele manageriale de dupa 1989.