in Suplimentul de cultura

La prima vedere ai spune ca autoarea scrie expunind o experienta proprie, aceea a unei familii reale, a unor drame din propriul trecut, pentru ca senzatia de autenticitate e maxima, e una dintre reusitele majore ale romanului. De fapt, asa cum stiu profesionistii literaturii, totul e documentare. Elif Shafak povesteste cum a petrecut luni de zile in vizite la familii de americani de origine armeana, cum le-a ascultat povestile si le-a gustat mincarurile, pina cind s-a impregnat de toate aceste realitati suculente si tragice totodata. Povestea familiei Tchakhmakhchian, armeni nevoiti sa emigreze in Statele Unite in urma prigoanei si a genocidului la care sint supusi in Istanbulul inceputului de secol XX, te face pe tine ca cititor sa vrei sa incerci retetele de fassoulye pilaki, karniyarik, chureck sau bastirma, dar si sa citesti putin pentru a vedea cam ce s-a intimplat in 1915 cu nenumaratele familii de armeni din Turcia, intr-o vreme pe care turcii insisi nu mai vor sa si-o aminteasca, pentru ca se petrecea inainte de 1923, adica de nasterea statului modern si laic, de care sint, pe buna dreptate, atit de mindri. Aceasta dubla reactie este, trebuie sa recunoastem, o reusita importanta.