in Observator Cultural

Naratorul priveste inapoi si in jurul sau cu tristete si compasiune, se priveste alternativ «dinauntru» si «din afara», dinspre viitor spre trecut sau viceversa, intr-un joc nelinistitor de lumini si umbre. Un personaj iluzionat, ispitit, infricosat, dezamagit, risipit, dar cu mari resurse interioare. Citeva teme recurente organizeaza muzical compozitia cartii, iar haosul intimplarilor si amintirilor e captat in armoniile unei cutii de rezonanta: Luminarea, refugiul evazionist in alcool si in spatiul «manastiresc» al Bibliotecii, cuplul de orbi de la beraria Gambrinus care-si ling unul altuia lobul urechii intr-un straniu ritual amoros, batrinul orb cu bastonul alb pe genunchi, cintind pierdut la o muzicuta in Cismigiu, universul contemplativ al Bibliotecii, cu ritualul ei cotidian, invariabilul Bulevard Elisabeta si drumul spre «casa».