in Suplimentul de cultura

Romanul lui Elif Shafak nu e unul de atmosfera, cu toate ca nu-i poti ignora descrierile personalizate care intretin nuanta cosmopolita (in lipsa careia nu i-am putea patrunde in spirit) a orasului. E unul la granita dintre identitate furata si identitate regasita si care imbina planuri istorice si planuri personale intr-o scriere densa, indrazneata si aromata. Altfel spus, in Bastarda Istanbulului se intilnesc doua lumi - cea noua, emancipata, si cea a traditiilor, blestemelor si supunerii, inradacinata -, pentru a revela frumusetea alegerilor proprii, dar si tumultul repercusiunilor istorice asupra societatii si-a individului in ansamblu. Si, desi tentatia ar fi (fost) mare, Shafak nu lasa sa se strecoare in roman nici urma de ranchiuna ori severitate incrincenata.