in Tribuna

In Sint o baba comunista!, romancierul procedeaza la o obiectivare a discursului mai putin frecventata in ultima vreme. O obiectivare prin multiplicarea naratorului, prin distribuirea subiectivitatii pe mai multe paliere. Aceasta tehnica nu e revolutionara, dar serveste foarte bine cauza cartii de fata. A scrie despre viata in comunism din perspectiva unui nostalgic este, fara indoiala, dificil, pentru ca autorul trebuie sa dispara complet din peisaj, trebuie sa reconstruiasca mostre de gindire si de actiune, care sa nu aiba nimic in comun cu sine. In buna traditie realista, Dan Lungu indica personajelor sale cind sa intre si cind sa paraseasca scena, planifica revenirile, intilnirile, ciocnirile dintre protagonisti.