Eram, alaturi de prietenul meu Marius Scarlat, stabilit in Franta, pe Coasta de Azur, in compania familiei Cameli, din Toulon. Eu, intr-un mic entuziasm, le-am spus ca, dupa parerea mea, Provence si Coasta de Azur sint paradisul pe Pamint. Anne-Marie Cameli mi-a spus ca, dupa parerea ei, Noua Caledonie e paradisul pe pamint. Ei au locuit trei ani acolo, Michel era medic militar, chirurg, si a fost detasat la Noumea. Mi-a facut o descriere din care chiar reiesea ca acolo e Paradisul. A inceput sa ma intereseze subiectul, am cautat date despre acel loc, am adunat informatii, am vazut imagini. Cred ca as putea sa-mi dau oricind un doctorat din istoria si geografia Noii Caledonii. A fost o provocare sa ajung acolo. Dar nu am vrut sa merg doar asa, intr-o excursie, ca un turist. Am vrut sa descopar lumea triburilor, care mai exista, sa calatoresc in acel spatiu arhaic, cu o existenta greu de imaginat in zilele internetului. Am vrut sa-mi fac prieteni acolo. Am vrut sa ma impregnez de atmosfera locului. Am nascocit proiectul cu cartea care sa fie scrisa acolo, trimisa prin internet, si lansata la aeroport.