in Dilemateca

Daca te lasi furat, ca un cititor imprudent, de coperta colorata si de numele imbietor al colectiei - «Biblioteca de duminica» - si deschizi cartea lui Dan Giosu, te trezesti sorbit dintr-odata intr-o lume de-a-ndoaselea, zugravita schematic ca un desen animat, in care oamenii poarta nume ciudate (Apec, Boz, Zamurta, Zare Flociu, Zanta Mion, Inel Pirinel, Vavete, Afansol) si in care lucruri grave se intimpla pe neasteptate, dezastrul pindeste dupa fiecare colt, absurdul e la el acasa, dar toata lumea este senina! Se moare intr-o veselie - adica, la sfirsitul fiecarei povestiri, moare cite cineva: din greseala, pentru ca si-a pierdut memoria, se sinucide sau, pur si simplu, moare de rusine. Finalurile sint adesea abrupte si te lasa nedumerit, umorul-umor si umorul negru sint de neseparat, rizi si nu e risul tau, caci fiecare dintre aceste povestioare absurde, senine si frustrante apasa cite o clapa in sufletul tau de om traitor in lumea-jungla contemporana si iti atrag atentia, cum zice si motto-ul carti, ca «lucrurile nu sint asa cum sint, ci asa cum nu sint».