in Timpul

Asemanarea prozei Norei Iuga cu cea a scriitorilor anglo-saxoni depaseste o posibila apropiere de Virginia Wolf. Nora Iuga practica si fraza faulkneriana a «fluxului constiintei», ca o contrareplica a discursului autoscopic lucid, incursiune degajata in «fata» ascunsa si bezmetica a realitatii. Mergind mai departe, am putea gasi un ton beckettian in viziunea tragica a autoarei asupra relatiei dintre artisti si dictatura. Formulele au precizia unor incizii, cu mentiunea ca tabloul nu devine nici o clipa, nici aseptic, nici inuman. Departe de a fi sumbra, viziunea antiromanului Norei Iuga se dovedeste, in ansamblul ei, una rafinat-tonica. Si poate ca tocmai acest rafinament al constructiei, din care se naste echilibrul dintre imponderabil, diafan si material da valoare cartii. Este o carte de raftul intii, pentru cititorii negrabiti si nesubjugati de mode.