in Cotidianul

Ca si Middlesex, de Jeffrey Eugenides, Bastarda Istanbulului este o saga care acopera patru generatii, pornind de la descendentele lor adolescente. Una e armeanca americana, cu un tata vitreg turc. Cealalta - o fiica ilegitima turcoaica, nascuta si crescuta intr-o familie din Istanbul exclusiv feminina, care o obliga sa reuseasca acolo unde membrele ei au esuat, mai precis, cam peste tot. Prima vrea cu incrincenare sa isi descopere radacinile, dorinta care o aduce in Istanbul, a doua crede ca trecutul e o povara. Iar secretele de familie sint cu atit mai sumbre cu cit apartin nu uneia, ci revin, in egala masura, ambelor familii, ale caror destine s-au intilnit ca intr-o tragedie greaca. Spre deosebire de Eugenides, Shafak isi pastreaza insa cu mult mai multa incapatinare secretele, romanul ei este structurat in 18 capitole, fiecare numit dupa un aliment, avind o substructura politista, a carei prezenta o sesizezi insa abia pe final, din cauza analizei psihologice abundente, a excursurilor in trecut, dar si a tramei supranaturale. In plus, Bastarda Istanbulului e intertextual prin excelenta. Incorporeaza povesti turcesti si armene, fragmente dintr-o carte pentru copii, poezii, versurile unor melodii celebre (mult Johnny Cash), dar si ale unor cintece armene, retete de bucatarie si sesiuni de chat. Nu e o intertextualitate gratuita insa: dupa cum nici unul dintre aceste texte nu e stors de sens la capatul lecturii, nici trecutul nu se epuizeaza si nu se termina prin actul cunoasterii.