Suplimentul de cultura

David Lodge ii aducea un omagiu in Autorul, la rampa!. Acum, Colm Toibin (unul dintre cei mai bine cotati scriitori irlandezi ai momentului, nominalizat la Booker Prize in 2004, activ in publicatii precum Guardian, Times Literary Supplement sau Sunday Independent) vine cu o replica excentrica (doar in idee, rezultatul si demersul sint cum nu se poate mai clasice) si insolenta: romanul Maestrul. Ambele volume – al lui Lodge si, respectiv, al lui Toibin – au ca punct de pornire acelasi episod din viata (si opera) lui Henry James: insuccesul piesei Guy Domville. Decaderea de dupa glorie. Si, ca un pansament psihologic, introspectiv, ele urmaresc renasterea fortei creatoare din spiritul secatuit de esec. In (parte)fictiunea Maestrul (irlandezul foloseste biografii si marturii consacrate si isi asuma «condimentarea» textului cu expresii jamesiene), Henry James este «forma» in care se toarna, pe rind, imaginatele ginduri proprii, gindurile intermediate de ceilalti, gindurile si actiunile celorlalti, pentru ca scriitorul sa devina nu doar personaj in carne si oase, ci mai ales... om. Asadar, o perspectiva profund umana (cum era de asteptat) propune romanul lui Colm Toibin, in care toate personajele secundare pun umarul la conturarea universului personal al slabiciunii si fortei omenesti. Henry James dezbraca hainele glorificarii si devine un autor vulnerabil care socializeaza fortat, cu timiditate si scepticism, care isi ascunde rusinat obrazul in plina dezbatere literara, care tinjeste dupa solitudine ca unica forma de protectie si isi doreste din rasputeri o revenire in forta.