Capital

Michael Johnston, profesor de stiinte politice la Colgate University, se ocupa de fenomenul coruptiei de mai bine de trei decenii. Ultima sa carte, Coruptia si formele sale, aparuta la Cambridge University Press in decembrie 2005 si recent tradusa in romaneste, incearca sa faca putina lumina in acest domeniu, aflat de obicei fie in aria de responsabilitate a unor institutii internationale de genul Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare, fie in aceea a unor organizatii nonguvernamentale ca Transparency International. Ar trebui spus, mai intii de toate, ca volumul e o introducere indispensabila in materie; pe linga clarificarile de ordin conceptual (intr-un solid preambul despre relatiile si granitele adesea permeabile dintre bogatie si puterea politica), volumul lui Johnston cuprinde o clasificare a patru «sindroame ale coruptiei», fiecare exemplificat, in cite un capitol separat, de studii de caz. Ce e coruptia, mai precis? Nu e usor de dat o definitie; chiar si o lectura rapida, in diagonala, a articolelor de investigatie din ziarele romanesti arata cit de diferite pot fi acele fapte, initiative sau intentii care pot fi calificate drept corupte. In esenta, spune Johnston, raspunsul e simplu: coruptia este «un abuz de functiile sau resursele publice pentru beneficiul privat». Formula pare banala, dar adevarul e, cum insista insusi autorul, ca pur si simplu exista mai multe tipuri de coruptie, in functie de contextele politice, economice si culturale locale ale diferitelor state.