Dilema Veche

In Satul romanesc pe drumul catre Europa, cartea pe care am co-editat-o recent, alaturi de Malina Voicu, putem regasi marturii venite din sase sate complet diferite despre modul in care oamenii de acolo incep, unii mai timid, altii mai cu aplomb, sa isi (re)construiasca comunitatile. Aflam cum, in zone diferite din Romania, satenii isi unesc uneori fortele in proiecte comune, lucreaza voluntar in beneficiul tuturor (ce e drept, extrem de rar), dezvolta mici proiecte care presupun colaborare, precum existenta unei echipe de fotbal a satului, si care adauga pietricele importante la fundatia schimbarii mentalitatilor. Mai aratam in carte cum satenii par a fi niste critici destul de realisti ai propriei situatii, identificind imediat ce este altfel in satele noastre, in comparatie cu restul satelor din noua noastra patrie, UE. Infrastuctura mai degraba absenta, saracia si mentalitatile sint imediat amintite ca fiind marci identitare distincte ale ruralului din Romania. Cum insa nu exista nici un model sui generis de <>, nu vad de ce satul romanesc nu ar fi unul european. Exista si alte sate din Europa la fel de sarace, de lipsite de infrastructura si de incremenite in istorie precum ale noastre. Mai mult, varietatea in Romania este mare, putind structura “ spre exemplu “ sase lumi rurale distincte, intre care satele mai traditionaliste, chiar daca reprezinta o majoritate relativa, nu sint singurele modele posibile. Ele dau insa tonul, impunind diferenta destul de mare fata de <> ruralului european.