Romania literara

Romanul Teodosie cel Mic poate parea, la foiletare, un scenariu extins de cartoon. Un desen animat derulindu-se pe mai bine de 400 de pagini, continindu-si propriile momente alternative de imblinzire si de incitare. Istoricizat, insa flagrant anistoric, impinzit de personaje infantile, dar si de urzeli mai mult decit adulte, ludic si in acelasi timp ceremonios, e destul de dificil sa-i recompunem genealogia. De aici si tentatia constanta de a-l incadra in tipare venite cumva din afara literaturii. In fata unei epopei minimaliste care se desfasoara intr-o Muntenie dimboviteana si nu prea (mici regate continind deopotriva Bucurestiul, Petrila, Filiasiul, dar si Valea Capercilor, Capsunaria sau Ciupercaria), in care polii de putere sint divizati intre printul Teodosie cel Mic, Pisiciinele Gavril, Bufnita Kaliopi, Minotaurul Samoil, Fantoma Otilia si Somnul Protector Oliviu aliat cu Otto si cu Furnicile Vinete, inertiile oricarui cititor exersat se atenueaza. Romanul lui Razvan Radulescu trebuie incercat cu degetul, nu parcurs inot. Ceea ce avem in fata nu e un desen animat, ci o camera video indreptata spre un ecran. Genul proxim e reportajul netrucat sau reality show-ul. Abia intelegind aceasta vom putea admite ca, intr-adevar, pe acel ecran ruleaza un cartoon omogen. Dar si ca in jurul sau apar numeroase amanunte cu o consistenta ceva mai materiala decit pixelii.