Suplimentul de cultura

Maestria cu care scriitorul catalan se strecoara “ afisind un zimbet distant “ printre cele mai grave esecuri, fapte ireparabile din trecut sau concluzii tragice in fata sortii, dublate de o atitudine voit nepasatoare, face din personajul romanului un smecheras teribil de inteligent, dar imposibil de recuperat. Frazele scurte “ doldora insa de motivatii psihologice ascunse “ spun parcursul unei vieti buimace, in care numai Dumnezeu stie de ce trebuie sa avem senzatia permanenta ca ni s-a dat dreptul sa facem alegeri. Sau sa pornim cautari. Aparent nevinovat, eroul nu-si asuma nici o farima din galagia care-i inconjoara spiritul, desi se sprijina mereu pe trimiteri livresti ori culturale cu mesaj. Surpriza, renegare, moarte, reinviere si iar moarte, in drumul spre (non)fericire, cititorului i se dau perspective precum fictiunea de fericire, uitarea de si pentru sine, placerea constienta sau lumea invizibila, fara sa i se bage pe git certitudini. Iar lantul intrebarilor deschise se rotunjeste odata cu remarca (ea insasi deloc definitiva) ca trebuie sa fie atent la ce se gaseste, si nu la ce se cauta.