Dilema Veche

Tin minte ca am citit cartea intr-un moment in care cautam subiect pentru film, scriam de unul singur un scenariu care spunea o poveste despre tineri debusolati, o poveste de maturizare a unor oameni de 16-17 ani, si cartea Ceciliei Stefanescu a venit intr-un moment de confuzie. Mi-a placut mult cind am citit-o, a fost un soi de coup de foudre, acoperind un gol in literatura romana. Am privit-o ca pe o provocare interesanta pentru ca este vorba de o poveste care lasa multe senzatii de gust, de miros, tactil, fiind o carte foarte senzoriala. Mi s-a parut incitant subiectul, ca un pariu greu de dus la capat, dar tocmai acest lucru il facea cu atit mai interesant. Mi-a luat mult timp pina sa o inteleg, sa incerc sa-i dau o oarecare coerenta si sa vad ce pot face. M-am gindit ca mi-ar placea sa o intilnesc pe autoare, lucru care s-a si intimplat, am vorbit si am zis sa trecem la treaba. Credeam ca un film cu acest subiect ar putea sa iasa foarte greu, dar iata ca nu a fost chiar asa.