Adevarul literar si artistic

Orice s-ar spune despre Cezar Paul-Badescu, ultimul lucru posibil a fi sustinut este ca s-ar menaja vreun pic. N-a facut-o in Tineretile lui Daniel Abagiu, insa acolo lucrurile puteau fi luate foarte usor “ si multi au facut-o “ datorita temei; n-o face nici acum, cu Luminita, mon amour, cind, insa, reuseste sa ajunga in zone arondate universal intimitatii, asumindu-si riscul de a-si atrage oprobriul feminismului salbatic, cit si al celor ce se preumbla prin jungla urbana a high-life-ului glossy. Cea mai mare calitate a romanului de fata (ma incapatinez sa-l numesc roman) este perfecta stapinire a stilului zero, cum observa Paul Cernat in prefata, lipsa oricaror supape sentimentale, in fine, faptul ca C.P.-B. a reusit sa scrie o carte absolut chinuitoare.