Observator cultural

Un roman bine scris, profesionist, Luminita, mon amour reuseste in citeva luni performanta de a repune, in termeni updatati, desigur, o problema pe care o credeam defintiv ingropata: aceea a distinctiei (de ordin etic, pina la urma) dintre biografie si literatura. Si o chestionare subiacenta a definitiei primite de-a gata a <>: care sint limitele literarului, din moment ce stim, de la Genette incoace, ca fictiunea nu e un criteriu suficent al literaritatii unui text? Ce sens mai are, insa, gestul de a autoriza fictiunea sa fie pliciul seducator al adevarului, din moment ce pudoarea, moralitatea, tabuurile sint termeni deconstruiti si clasati? Dar in Luminita, mon amour avem o autofictiune bine facuta, ca la carte: decupajul subiectiv, travestiul nominal optional, uneori destul de transparent, ironia construita si umorul cu accente cinice, insertia unor e-mail-uri care sa dea veridicitate povestii, naratiunea frinta de anamneze etc.

Related products

Produs adăugat la favorite

Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor.
Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus.
Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.