Noi generatii il citesc si vorbesc despre el, tineri scriitori isi iau ca model prozele lui ancorate in cotidianul aparent banal, stilul simplu, dar capabil sa transmita, ca o perfuzie, direct in vena sensibilitatii moderne, emotii si vibratii de poezie autentica. Criticii au numit simplicitatea scriiturii lui Carver, stilul lui fara <>, realismul decupajelor din cotidian “ minimalism. Adica o punere in pagina doar a faptelor, decorului si dialogurilor care fac povestirea sa functioneze in absenta oricaror comentarii auctoriale, analize psihologice, incursiuni in culisele scenelor si situatiilor din viata clasei mijlocii americane. Universul lui Carver e existenta nespectaculoasa a meseriasilor, gospodinelor, micilor functionari, a cuplurilor cu firesti ambitii de respectabilitate si siguranta “ o lume sub care, ca o pinza freatica ce tisneste uneori la suprafata, e o tesatura de tensiuni stranii, de primejdii virtuale. Carver tinea sa precizeze ca, desi propriile experiente ii nutresc povestirile, ele sint rodul imaginatiei. Imaginate, adaugam, cu atita precizie, incit par adevarate. Acesta e talentul uimitor al scriitorului: puterea lui de convingere te solidarizeaza instinctiv cu lumea lui, cu vieti <> spre sfirsituri incerte. Si la 18 ani dupa moarte, lumea il iubeste. Cititi si veti intelege de ce.