22

Impreuna cu refuzul lui Manea de a oferi cititorului chiar si cea mai vaga indicatie cronologica in privinta vietii pe care o reconstruieste, aceste dispute filosofice tandre si caustice dau memoriilor sale o aparenta de fragmentar, de accidental si inconsecvent, care ar putea crea dificultati la lectura, dar care fac cartea cu atit mai fascinanta. Aceasta incapatinare a viziunii, hotarirea de a nu ceda tentatiei simplitatii, de a ramine fidel imaginatiei sale corozive au dus la exilul lui Manea si tot acestea ii permit acum sa ne puna in fata, fara compromisuri, odiseea lui incurcata si farimitata. La urma urmelor, pare el sa ne sopteasca, si poate chiar sa-si spuna siesi, patria lui nu e Romania, nu sint Statele Unite, ci literatura in care se zbate sa gaseasca noi sensuri, aceasta carte incandescenta pe care noi o citim intr-o lume in care autorul tocmai si-a ingropat mama, si acum, lipsit si de tata, se confrunta cu exilul final - al mortii.