interviu cu Virginia LUPULESCU, in The One, iulie-august 2006

Punctul de plecare al acestui roman au fost povestile pe care mi le spunea tatal meu in copilarie, dar erau doar fragmente pe care trebuia sa le pun alaturi, ca piesele de puzzle. Am decis sa ma apuc serios de cartea asta cind m-am dus prima oara in Statele Unite. Acolo am realizat cit de mult s-a schimbat Italia intr-un secol. Cind bunicul meu a emigrat, Italia era o tara saraca, iar oamenii erau nevoiti sa plece in alta parte ca sa cistige pentru famiie. Iar la vizita mea in State, toata lumea imi spunea ce frumoasa e Italia, care devenise sinonima cu mincarea buna, moda, arta, istoria. Asta sintem noi pentru ei acum, dar in urma cu 100 de ani eram gunoaiele pe care le primeau pentru muncile ingrate. Povestea familiei mele este de fapt povestea tarii mele. Am intervievat oameni care l-au cunoscut pe bunicul meu, pe prietenii lui si am inceput sa caut prin arhive. Am unit aceste doua Italii, cea adevarata si cea transferata peste Ocean.