Andrei Serban este unul dintre putinii regizori care si-au propus sa nu lase numai <>, ci sa vina cu <>, adresat mai ales tinerilor, pentru a le servi ca model de viata, in registrul <>. I s-a pus intrebarea: <>, iar raspunsul a fost o invitatie de a descoperi singuri, in paginile cartii, multitudinea de raspunsuri pe care si le-a dat de-a lungul timpului sie insusi. Pe de alta parte, regizorul ne-a facut sa intelegem ca, desi importanta teatrului “ din antichitate pina acum “ a scazut, fiind o arta perisabila, care ar putea fi considerata demodata, totusi ea ramine o <>, pe care avem nevoie sa o primim in rastimpuri, hrana necesara in procesul de catharsis, pe care fiecare il traim. Cartea, in fapt, <>, pentru ca cea personala este secreta, dupa cum ne-a marturisit regizorul, a venit din nevoia autocunoasterii: <>.