Orizont

Cartea Adelei Toplean, gratie subiectului deductibil dintr-un titlu nuantat (Incercari de transcriere a mortii), lasa impresia unui demers cu tenta mai degraba eseistica. Cu toate acestea, ea se remarca in primul rind printr-o rigurozitate cvasi-maniacala a discursului infasurat in straturi succesive de justificari teoretice, tatonari metodologice, chestionari referitoare la miza, pozitionare adecvata si alegerea unei abordari legitime a delicatei problematici enuntate. Autoarea construieste cu rabdare o armura hermeneutica menita a-i permite formularea unei intentii clare si a unei grile de interpretare proprii. Edificiul porneste din spatiul devenit echivoc al stiintelor religioase, evidentiind insasi relativitatea ca problema a societatilor moderne.