Suplimentul de cultura

Nu am stabilit nici o clipa ca romanul trebuie sa fie intr-un anume fel, ca lucrurile trebuie sa fie pe-o anume directie. Pur si simplu, noi am convenit doar asupra mecanismului tehnic de a scrie. A inceput Matei, eu am luat ce a facut el si am dus mai departe, el a continuat, mi-a venit iarasi rindul si tot asa. Conventia a fost ca, daca simtim ca povestea se ingroapa, ca la un moment dat nu mai traieste, s-o incheiem. Nu era o miza absoluta sa facem chestia asta. Nu am avut fixat un numar de pagini sau de capitole. Pur si simplu, cind am simtit amindoi ca am ajuns la un final, s-a incheiat. Puteam sa ne intrerupem oricind, sa aruncam totul la cos.