Ceea ce distinge inca de la inceput romanul de alte rememorari de acest gen este dubla voce, o ingemanare de glasuri care, desi impartasind tonul comun, aerul de familie si, evident, fundalul concret al intimplarilor, isi pastreaza propria personalitate. <> in sine este, mai precis, un dialog al amintirilor celor doi frati: capitolele alterneaza intr-un sir de istorisiri si raspunsuri ce creioneaza universul la modul simultan nostalgic si alert. Poate principala calitate a volumului de corespondenta fraterna (nu fictiune, nu jurnal, nu simplu reportaj de sine) este tocmai irezistibilul apel la uman, la fibra de adincime a maturilor trecuti de virsta pitita inca prin colturile adult-sigiliate ale fiintei.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri