Pe pagina de Facebook

Că tot se fac azi niște ani [= 61] de la moartea lui Dan Barbilian, aka Ion Barbu, poetul matematician, balcanic și eteroman. În paginile pe care i le dedică în volumul Narcotice în cultura rom nă... (Polirom), Andrei Oișteanu avansează ideea că Riga Crypto din splendida baladă, care încă mai terorizează elevii, ar fi ciuperca halucinogenă Amanita muscaria, zisă și buretele muștelor sau buretele nemțesc. În poem există un singur indiciu (vag) că ar fi vorba de acea ciupercă roșie cu bube albe: acolo unde, sub acțiunea soarelui, „veninul roșu” pleznește. În schimb, pentru Crypto, soarele-nțelept care-o reprezintă pe lapona Enigel e ceva la antipodul lui, ceva nasol, roșu și cu pete - ca o Amanita muscaria:

„‒Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;”

Acord credit deplin interpretarii lui Oişteanu: cheia „halucinogenă” mi se pare cea mai spectaculoasă interpretare pe care o cunosc, dar cu nuanțe în plus (imaginea soarelui care seamănă cu o ciupercă Amanita muscaria mi-a sărit în ochi la o relectură recentă)! Cred, de fapt, că interpretarea poate fi extinsă: faptul că o ciupercă Amanita muscaria (Crypto) vede în soare propria imagine, pe care însă o refuză, complică ecuația.