pe boohub.ro

Alinei Nelega nu i-a fost deloc ușor să reconstituie biografia unei vieți pusă sub semnul tumultului. Temperamentală, independentă, generoasă, Marioara Voiculescu nu s-a lăsat dobor tă de schimbările de regim, a construit teatre, a renovat săli de spectacole, a spălat podele cot la cot cu ceilalți, dar un singur lucru n-a făcut niciodată: să joace la comandă. De aceea a și refuzat să joace în timpul regimului comunist, ceea ce înseamnă că ultimii treizeci de ani i-a trăit departe de scenă, dar nu departe de lumea artistică, a pregătit studenți și i-a ajutat pe foștii ei cursanți în alegerea rolurilor. I-a îndemnat pe toți să joace, chiar dacă ea împărțea actorii în două mari categorii – cei care au jucat înainte de 1944 și cei care s-au urcat pe scenă după acest an – și chiar dacă nu era deloc de acord cu regimul comunist. (…) Alina Nelega nu face concesii de dragul documentării sau al rigorii datelor; chiar dacă în penultimul capitol găsim notele informatorilor și referatul prin care se decide retragerea supravegherii Marioarei Voiculescu, povestea nu are de suferit. Actrița își păstrează aura și bastonul de mareșal chiar și c nd se pregătește de marea plecare. În ultimul capitol, vocea e a ei, r ndurile sunt desprinse direct din jurnalele ei (recuperate parțial, găsiți în nota de final a Alinei Nelega detalii în acest sens), dar în rest povestea curge ca și cum ar fi spusă de un martor, de cineva care a fost acolo și a văzut cu ochii lui tot.