în revista Ateneu

După c teva volume de proză în care aborda problema libertății și condiția umană, atipicul optzecist Matei Vișniec revine cu o carte realmente strivitoare prin luciditatea cu care analizează prefacerile lumii în care trăim. Este vorba despre Un secol de ceață (Iași, Ed. Polirom, 2021), o distopie care fascinează și neliniștește deopotrivă. Autorul ne propune c teva ipoteze care ar putea explica modul cum a deraiat umanitatea în ultima sută de ani și cum au fost posibile războaiele mondiale, genocidul și pogromurile, crimele și execuțiile în numele unor idei pretins generoase. Atac nd teme fundamentale precum memoria, libertatea, identitatea, vinovăția, manipularea, corectitudinea politică etc., Vișniec se întoarce, într-un fel, la el însuși, își înfruntă propriii demoni, chestion ndu-se nemilos, într-un text cu numeroase inserții autobiografice, care acoperă nu doar intervalul 1913-2021, ci și spații diverse, de la Rădăuțiu. (…) Un soi de orbire pare a fi pus stăp nire pe noi – asta e concluzia cu adevărat îngrijorătoare a radiografiei complexe și echilibrate pe care o realizează Matei Vișniec. Iar din acest unghi, Un secol de ceață e una dintre cele mai puternice și neliniștitoare distopii pe care le-am citit vreodată.