Cele mai multe dintre povestirile din Orașul de abur au loc într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, b ntuit de umbra morții aduse de epidemii, răzbunări ori de bombardamente. Frazele șerpuiesc enigmatic, descrierile surprinzătoare aduc laolaltă elemente disparate menite să sugereze, nu să construiască o imagine, iar dialogurile sunt, cel mai adesea, reduse la esențial. Luxurianța realismului magic sud-american e combinată în povestirile lui Z., ca și în romane, cu întunecimile misterioase ale narațiunii gotice, cu personajele ei demonice care distrug tinerețea unor tinere de o frumusețe angelică și cu întorsături de situație care par – uneori chiar sunt! – supranaturale. Licori ale vieții fără de sf rșit, averi dob ndite pe căi suspecte, partide de șah în care învinșii își cedează sufletul învingătorului. (…) Aidoma romanticilor, Zafón te plimbă în timp în povestirile lui, schimb nd el însuși măști ca autor de h rtie al textelor sale, obsedat de moarte și de femei lovite radical de soartă, sceptic din experiență asupra victoriei binelui în viața de toate zilele și suficient de lucid înc t, spre deosebire de romantici, să pună ironic la îndoială autenticitatea miracolelor pe care le povestește fermecător.
