Este un roman pentru preadolescenți scris în urma experienței pandemiei. În această perioadă de izolare am avut contextul potrivit să stau mai mult de vorbă cu Filip, fiul meu, să aflu pe îndelete cum g ndește, care-i este cercul de prieteni, cum interacționează între ei și cum se raportează la online. De aceea în dedicație Filip este numit „coautor involuntar al cărții”. Dacă vreți să traducem neapărat în limbaj sociologic, am făcut observație participativă. Se pare că am prins ceva important din modul lor de a fi, de vreme ce cartea se bucură de mare succes printre elevi; am fost la nenumărate înt lniri prin școli, am participat la discuții pasionante, iar prima ediție este deja epuizată. „E un fel de Amintiri din copilărie, dar pentru generația noastră”, mi s-a spus la una dintre înt lniri. Un compliment uriaș. „E o carte care nu trebuie să cadă în m na părinților, pentru că află cum g ndim” a sunat o altă remarcă, la fel de prețioasă. E o diferență ca de la cer la păm nt între preocupările găștii online și cele ale copilăriei mele de la terenul de joacă sau din parc. (Pre)adolescenții din ziua de azi sunt ființe hibride, trăiesc jumătate în realitatea fizică și jumătate în lumea virtuală. Pentru ei virtualul este la fel de important și de concret ca realul fizic. În același timp, grupurile se coagulează în jurul acelorași atitudini și valori – simpatie, loialitate, umor, interese, gusturi, dovezi de prietenie. Natura umană profundă este neschimbată.
