Om inteligent, Bogdan Crețu (…) a scris o carte demnă de toată admirația. Lucru cu at t mai meritoriu cu c t, născut în anul 1978, Bogdan Crețu nu avea cum să-l înt lnească de o manieră semnificativă pe Nichita Stănescu, mort în anul 1983. (…) Autorul nu și-a propus nicio secundă să-l arate lumii pe „adevăratul” Nichita și să demonstreze cu rigoare științifică faptul că altul nu ar fi putut să existe. Bogdan Crețu dorește doar să prezinte un chip credibil al lui Nichita. Și o face într-un chip strălucit. (…) Bogdan Crețu face prin romanul său mult mai mult dec t un pasionant portret, privit din interior al lui Nichita Stănescu. El readuce în actualitate un anumit aer al timpului de la sf rșitul anilor 1970-1980, un anumit climat cultural, pe care cei născuți după 1990 nu au de unde să-l cunoască, o lume împărțită în alb și negru în care totul era clar, valoarea literară, ca și etica fiecărui autor. Figuri pitorești, unele uitate pentru că respectivii au părăsit de mult această lume, irump firesc în paginile cărții, mai că îți vine să te întrebi unde au stat at ta vreme. (…) Din cartea lui Bogdan Crețu, Nichita. Poetul ca și soldatul nu veți afla lucruri noi despre existența brand-ului poeziei rom nești din anii regimului comunist. Nu veți găsi nici o poartă miraculoasă care să vă conducă spre inima operei acestuia. În schimb, vă veți bucura de lectura unui roman scris cu har, în care ceea ce pare ficțiune este de multe ori realitate, iar realitatea se naște uneori din rolurile ludice interpretate de personaj în viața de zi cu zi.
